vineri, 28 octombrie 2016

Povesti de prin parcari

Anul 2000Imigrată în Italia într-o perioadă cînd era nevoie de viză , chemare , garanție din partea sposorilor etc…..ajung în gară la Arad , iau bilet de tren dus-intors ( ca să nu bănuie nimeni că eu nu m-aş întoarce ) ptr Italia urc în tren direcția Budapest ….ora 2:30 …..taca-taca-taca-taca…..biletele la control…..taca-taca-taca-taca. …..Bună ziua ……Bună raspund…..unde merge doamna ?…….pîna in Italia intr-o mini vacanță 😛…….știți că trebuie să schimbați la Budapest ?……..Da , mulțumesc. …….( face gaură în bilet…..mă privește lung….pleacă la următorul compartiment )………
Budapest……cobor și schimb în zbor fără să am timp să văd podeaua……
…….drumul meu spre Italia începea să prindă formă nu doar mentală dar și reală……după ore și ore nemâncată timp pe care nici nu am realizat că foamea dispăruse , trenul se apropia de Treviso și controlul Italian la fel ….. Buongiorno ! 
…..Buongiorno ! ( într-un italian perfect )
Legale ? …îi dau pașaportul cu viza în regulă….o privește , mă privește. …i soldi ce li ha ? ( bani aveti ) ….scot 1.900.000 lire italiane ( cca.2000 $ ) plus inca 2000 de dolari ascunși să nu mii confiște , ( am zis, cînd termin banii și nu am gasit de munca am biletul de intoarcere ) biletul dus întors. ……quando torna ? …..in 7 giorni. ….OK…..Buon soggiorno !……..GRAZIE ITALIA 🙂 …..drumul meu a început să devina ” fără întoarcere ”
……trecem Treviso și panică în tren….toți alarmați și nu înțelegeam de ce…..scendere dal treno per favore e salite nel pullman ( coborâți din tren va rugăm și urcați în autobuz )…..Ardea pădurea exact pe unde urma să trecem noi și ne-au transferat în autobuz ….coborâm la Veneția și re-urcam în trenul pe care ar fi trebuit să-l iau spre direcția Milano……taca-taca-taca-taca. ….văd harta Italiei pe peretele culuoarului si văd Treviso-Veneția-Verona-Brescia-Milano-Novara-Torino….și încep sa privesc linia din punct de vedere „nici prea la stinga nici prea la dreapta ….în centru ar fi perfect deoarece zona activa cu munca multa „……
Milano…gară….cobor…7:15 cca. încep să realizez în ce caos am intrat dar lupta ptr supraviețuire a pornit mecanismul de autoapărare și încep să gândesc la rece…
Ziar cu anunțuri ptr apartament de închiriat , munca, harta orașului și card de telefon public etc…iau ziarul local plin de anunțuri încep să sun în 3 ore obțin întâlnire ptr a vedea apartamentul , muncă și plec cu harta în mână să-mi realizez visul.
Biletul meu de intors avea sa rămână o amintire a unui destin cu doar drum de dus 🙂
2002
România intră în spațiul Schengen……cînd numai ce facusem permisul de soggiorno….în sfârșit. …din statul de imigrată clandestina deoarece depășisem cele 7 zile cu 2 ani 🙂 devin CETATEAN EUROPEAN cu drepturi parțiale printre care și drept la rezidență. …și fac acte în regula imediat să nu cumva să se răzgândească aştia :)))
In ăia 2 ani am strâns suficienți bani să fac permisul să devin SOFER 🙂 și încep să caut de munca. …..
Din câteva telefoane găsesc firma care imi zice „la 1:00 la birou ” semnez contractul si ne vedem mâine dimineață la 5:00
Panică, totală. …deși știam ce vreau parca se întâmpla totul prea repede si parcă nu mai aveam control asupra situației …acolo realizez progresul meu…AM REUSIT 🙂
dimineața la 5:00 vine patronu cu cheile si facturile si zice ” ne vedem diseară la 6:00 si te rog sa faci plinul 😀 😀 😀 nici nu stiam care era camionul meu din 6 în rampă dar încep sa încerc cheia in toate pîna aud ușa care se deschide. …..iuhhuuuuu…..iuhhhuuuu…..e al meu 😀 😀 😀alergam in jurul lui și nu îmi venea să cred un actros de 12 Tone …..5000 de km la bord făcuți tot de un român si plecat la fratele lui la Verona…..deschid plicul cu facturile dar cele 39 de descărcări nu m-au speriat deloc si 2 încărcări , pîna in 5:00 erau gata si la 6:00 camionul meu era in rampă să fie încărcat ptr mâine 🙂
Au urmat 9 ani in aceaşi firmă cu un progresiv schimb de camioane să mă obișnuiesc cu dimensiunile de ajunsesem să le schimb in rotație zilnic în funcție de cite descărcări – încărcări trebuia sa fac….
Si cînd stau și mă gândesc ca „eu” vroiam să fiu doar o SOFERITA DE TIR azi realizez ca sînt O PROFESIONISTA alaturi de alte zeci de SOFERITE PROFESIONISTE 🙂
Biletul meu de intoarcere ? Visele merg doar inainte 😉
Cu respect cititorilor

PROPUNERE COLABORARE TRACTIONISTI

PROPUNERE COLABORARE TRACTIONISTI  Firma din Spania de transport, cu sediul in Barcelona cauta colaboratori  Datorita cresterii enorme din u...